Jurnalistul încălțat!
Primul lucru pe care l-am învățat în facultate: Nu poți face jurnalism adevărat decât înarmat cu o pereche rezistentă de teniși. Mi s-a întâmplat, da, de foarte multe ori, să mă visez Andreea Esca și nu mă puteam abține să nu-mi imaginez ce fraier a fost ăla (în cazul de față, aia) de-a îndrăznit să taie tocurile de pe lista de „must have” a unui ziarist.
De-atunci am mers mult. Pe jos, de cele mai multe ori. Am încasat uși trântite și ocheade primejdioase, uneori mi s-au spus cuvinte pe care le-am cărat tare greu pe umerii mei fragezi: „voi, ziariștii ăștia, denaturați realitatea”. Poc! Am văzut negru în fața ochilor. Mi-am zis că degeaba am citit în fiecare dimineață ziarele, că oricum pot să aprind focul cu ele și că oricum scriu articolul ăsta, pentru că până îl voi publica, se va fi denaturat deja realitatea.
Dar mi-am băgat picioarele. Pentru o informație unii își dau viața. Pentru jurnalismul zdravăn, oamenii mor. Și nu mă refer neapărat la satira pentru care au trebuit să moară 12 oameni la Charlie Hebdo, nu mă refer la cei care și-au dat ultima suflare murind pentru o cauză pe care poate nici măcar ei nu au știut-o. Nu mă refer la jurnalismul care depășește limitele deontologice ascunzându-se după pretextul: „a fost doar un pamflet, ce dracu?”.
Cerșitul prin instituții după informații care ni se cuvin de fapt, pentru că muncim cot la cot pentru ca autoritățile să stea liniștite în fotolii bine plătite, nu poate purta denumirea de jurnalism. Asta pentru că din toată această alergătură lipsesc condimentele. Lipsește curajul. Asumarea răspunderii. Eu nu mi-aș da viața pentru o astfel de presă. Dar aș muri de bunăvoie dacă, prin condeiul meu, s-ar schimba o lume. Dacă toți cei care se numesc „jurnaliști”, ar pleca frunțile de rușine în fața propriei lor inepții. Dacă atunci când o parte dintre ei spune că e „Charlie”, ar ști și ce înseamnă asta.
Cristina BABII
3:25 pm Vineri, 16 Ianuarie, 2015
auzi, fato, dar cine-ti da tie voie sa ma filmezi pe mine, care lucrez intr-o institutie publica, fara sa-mi ceri mie acceptul? conducatorul institutiei? ma indoiesc. la urma urmei, moaca mea este proprietatea mea, conducatorul insitutiei sa ma intrebe daca vreau sa-mi filmati moaca, in rest....birourile puteti sa le filmati....
Jurnalistii daca nu vor fi echidistanti-prezentatori de evenimente doar si se vor implica mai mult sau mai putin in politica,se vor discredita.Nu mai merge sa jucati smechereste la doua capete,deoarece o buna parte a populatie a inceput sa priceapa cam cum merg lucrurile.Am sa dau un exemplu de comportament mizerabil.Astazi la emisinea de stiri a unui post TV local,se prezentau interviuri luate cetatenilor pe strada cu privire la realizarile administratiei Portariuc.Am vazut ca intervievatii erau alesi pe sprinceana,persoane in varsta,care habar nu aveau ce s-a facut in Botosani.Unii au ramas cu realizarile lui Flutur si asta spre satisfactia celor doi prezentatori.De ce spun ca afost n comportament mizerabil?Daca ar fi fost bine intentionati ar fi prezentat ei ce s-a realizat,pentru a informa telespectatorii.Ar fi trebuit sa spuna:o buna parte din str.Onicescu,str.Varnav,str.Iorga,sensul giratoriu de la Bazar,Parcul Eminescu,Parcul de joaca de langa Parcul Eminescu,Parcul Primaverii,Parcul de joaca din Primaverii,30% din Cornisa,Gradinita de la ANL Cismea,Parcul de joaca de la ANL Cismea,60% din str.Primaverii,inceputa modernizarea din Piata Viilor,s-a obtinut terenul de la Armata pentru constructia de locuinte,s-a inceputmodernizarea str.C.Nationala,s-au schimbat acoperisurile catorva scoli si licee,s-a inceput reparatia Teatrului Eminescu,s-a cam curata orasul de maidanezi,pentru care s-a construit un Padoc mare si modern,s-a marit,inchis cu gard si asfaltat alei in Cimitirul Pacea etc.Era o chestiune care dura 1-2 minute,ar fi fost cetatenii informati si ar fi primit multumiri din parte Primariei.Asa sa nu se mire reporteri,ca atunci cand merg la primarie,salariatii sunt ocupati si nu raspund intrebarilor.
"Cerșitul prin instituții după informații care ni se cuvin de fapt, pentru că muncim cot la cot pentru ca autoritățile să stea liniștite în fotolii bine plătite, nu poate purta denumirea de jurnalism". "Asta pentru că din toată această alergătură lipsesc condimentele. Lipsește curajul. Asumarea răspunderii. Eu nu mi-aș da viața pentru o astfel de presă. Dar aș muri de bunăvoie dacă, prin condeiul meu, s-ar schimba o lume". Dra Cristina Babii, de ce ne-ati scris toate astea? De ce sa citim noi ganduri-de-platforma-program? Vreti cumva sa ne explicati "in clar si cu alte cuvinte" ca ceea ce am inteles noi din ce ati tot scris dvs. de fapt nu este ceea ce am inteles noi, ca de fapt pe dedesubt pulseaza un suflet jun, de tanar jurnalist care...etc.? Bla ...bla...bla. Ce "informatii" ati furnizat dvs. de la SPLAS, cand o turma cu instincte animalice, aceiasi an de an, a sarit sa demoleze depozitele de la Incubator doar pentru a-si lua "mai repede" pachetele de pomana sociala? Ati cerut atunci, sus si tare, demisia directorului. Asta pentru ca...munceati cot la cot cu el, iar el statea in fotoliu? In loc sa educati turma, dvs. demolati autoritatea. Mergeti astazi pe la Incubator: nu vin nici trei saraci pe zi ca sa-si ia pachetele. Pachetele astea, iata, se distribuie de O LUNA INCHEIATA si tot nu s-au terminat de impartit. Cum voiati sa le distribuie directorul in doua zile? Si daca directorul si angajatii SPLAS se lasau luati inainte, "cu entuziasm" de iuresul turmei, dupa ce acesta ar fi trecut, raspundeti dvs. pentru neregulile inerente unui "iures"? Baneste, pe linie administrativa, mustrari, avertismente, imputari de sume, etc.? Pai nu prea, pentru ca dvs. sunteti un pic ocupata cu datul vietii...Dvs. tratati o demisie a unui director asa, ca o mondenitate dintr-o zi oarecare. Ceva cool. Un "condiment" dintr-un articolas "cu succes". Fara sa va ganditi ca omul acela are si el o familie, o personalitate proprie (va oripileaza noutatea asta, nu?), ca a muncit si a aratat si ceva calitati pentru a ajunge director pe-acolo. Va transmit ca visul dvs. de jurnalist s-a implinit: prin condeiul dvs. ati schimbat lumea! Pentru inceput, doar cativa cititori din Botosani. (New York-ul va va citi saptamana viitoare...) Care acum, iata au aflat ca in asa zisa presa locala a mai aparut o juna exaltata care confunda marfa cu ambalajul si are entuziasme pe pielea altora. Si da! oamenii deja s-au schimbat: va vor evita. Toti cei care s-au umplut de rahat adoptandu-va punctul de vedere: Baliguta, Cosmin Andrei, Portariuc va vor evita. Caci i-ati condus intr-o fundatura. Iar Directorul acela atat de nedreptatit de dvs. (nu ii sunt ruda, nu am nimic cu omul) sigur va va fi un prieten care va apreciaza "jurnalismul zdravan". Si uite ca am ajuns la performanta de a face "presa vie, palpitanta", la Botosani: ne-ati scris, ati primit si replica...Decat sa va dati viata ca in filmele indiene, mai bine invatati cum e viata onesta, obisnuita, pe care trebuie s-o ilustrati. Da, da, chiar de la directorul acela "injurat" (am scris pe jurnaliceste "la a carui probleme ati facut referire in articol")
"la ALE carui probleme ati facut referire in articol"